Eu…

Mi-am legănat iubirea prin vânturi și ploi. Desculță, am fugit prin livezi de soare… Am gonit înfrigurată prin neantul vieții, uneori opunându-mă griului cerului, alteori căutând seninul lui… Mi-am înnodat lacrimile și am mers mai departe, așa, bandajată cu tăcere și speranțe. Am întâlnit oameni alături de care, am simțit cum sufletul se înalță, însă și oameni, care ar fi dorit să mă afunde în vâltoarea neputinței lor… Unii dintre ei(foarte puțini, ce-i drept), m-ar fi purtat în zbor pe aripile lor , iar alții, mi-ar fi retezat și ultimul vis lăuntric care încă mai pâlpâia în lumina stinghera a minții… Câțiva și-au clădit cuib în inima mea, restul au rămas în urmă pentru totdeauna…

Un gând despre „Eu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s