Metastaza iubirii

-1-Sursa foto: internet

Prima dimineață fără el. Te răsucești cu ochii între deschiși spre perna lui. Nu e. Parcă-ți vine dintr-o data un miros de parfum bărbătesc, miros pe care te străduiești să nu-l simți, si-ți impui să ai nasul înfundat… Dai să te ridici, dar parcă ți-e greu. Parcă de fiecare celulă stau atârnate bucăți mari de plumb. În camera cealată, copilul așteaptă să te vadă zâmbind și pentru el tragi de tine și te ridici, așa cum poți… Îi zâmbești. Îți repeți de o mie de ori în gând că ești puternică, iar copiii sunt tot ce contează cu adevărat. Devii o actriță care joacă destul de prost, o actriță care de multe ori își trece mâinile nervos prin păr, înghite în sec, gesticulează și adeseori nu-și găsește cuvintele… După ce te îngrijești de copil, îți faci o cafea. Poate, cea mai concentrată cafea… plină de lacrimi, deznadejde și regrete. Te tot uiți involuntar spre ușă, poate îl vezi intrând așa cum o făcea altădată… Zadarnic! Profund chinuită, cu sufletul făcut țăndări ridici ceașca și o cuprinzi cu ambele mâini, ca și cum ultima gură pe care o mai ai ar stinge văpaia suferinței din inima ta. Ai da orice să auzi telefonul sunând! Îl tot sucești printre degete, mințindu-te ferm că de fapt vrei să… Să socializezi! Și-ntr-o liniște aproape depresivă, simți că-i prea mult zgomot în sufletul tău!

2 gânduri despre „Metastaza iubirii”

  1. Plecarea, despartirea sau pierderea fizica definitiva a celor dragi, este forma de metastaza cea mai dureroasa a trecerii noastre prin aceasta dimensiune relativa, imprevizibila 3D, a perceptiei celor cinci simturi primare, retional-sentimentale limitate de constiinta din dotare, mai mult sau mai putin evoluata.
    Cu cât constientizatrea singuratatii absolute va fi mai devreme descoperita si acceptata, cu atât aceasta „metastaza” universala se va estompa, iar Sufletul si spiritul se va eleva, dincolo limitarile Legilor falsitatii si de perceptiile programate ale sistemului raului universal al blestemului neascultarii primordiale, mostenite genetic din generatie în generatie, de catre omul rational sentimental, care si-a pierdut pe scara in(e)volutiei rationale, caracterele IUBIRII adevarate, naturale, atemporale, empatice, sacrificatoare, neconditionate, dumnezeiesti, devenind un autodestructiv al propriei naturi si identitati sfinte.
    O zi binecuvântata cu liniste si pace în trup, Suflet si spirit, draga Vali Serban !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s