A 36-a toamnă…

Nu de mult am pictat pe peretele vieții a 36-a toamnă… Anul acesta am ales sa desenez copacii și frunzele toamnei altfel. Am ales sa-mi proptesc sufletul de-un șevalet în iarbă și să-i simt, să-i ating, să-i miros… 36 de ani. Mulți, puțini, nu știu. Știu că-s ai mei. Și au atâtea doruri si priviri adcunse în ei! Au atâtea lacrimi și-atâtea bucurii! Îți mulțumesc, … Continuă să citești A 36-a toamnă…

Viața m-a învățat…

Viața m-a învățat că cel mai important cont este cel pe care mi-l deschid în suflet. Nu la bancă. Doar aici procesul tranzacțiilor mele trebuie să se desfășoare într-un mod corect. Doar aici, la finalul zilei, soldul trebuie sa-mi fie pe plus! Ce se-ntâmplă în afară, ține doar de oameni… Unii te vor scoate dator, alții ți-l vor goli până se va închide. Foarte puțini … Continuă să citești Viața m-a învățat…

Despre noi …

Flămânzim după iubire. O scotocim în fiecare gest, în fiecare privire, în fiecare suflet. Fără ea suntem pustii și reci. Nădăjduim adesea în povești fabuloase. Le scriem, greșim, scoatem radiera, mai ștergem, iar scriem… Uităm că pe tabla vieții, scrie doar Dumnezeu… Ascundem în buzunarul inimii ce simțim. Împachetăm sentimentele într-un bilețel pe care-l mai palpăm din când în când ca să nu se distrugă. … Continuă să citești Despre noi …

Așază-mi-te curmeziș, octombrie!

Așază-mi-te curmeziș, octombrie! Scutură-ți poala de frunze și lasă-mi-le așternut! Lasa-mi în tecile frunzelor tale amintirile! De-o fi să adorm, să-mi aplec urechea și să le aud! Încropește-mi, te rog, si-o rochie de brumă! Să fie! S-o am când va rămâne doar pământ! Lasa-mi în scoarța copacilor tăi trăirile! De-o fi să obosesc, sa mă rezem de ei, sa-i îmbrățișez și să simt! Mai lasă-mi … Continuă să citești Așază-mi-te curmeziș, octombrie!