Unora…

Unora le ești util atât cât au ce folosi de la tine. Când nu, te ocolesc ca pe o groapă-n drum în care își mai aruncă din când în când propriile gunoaie… Nu din mâini, din suflet. Unora le ești prieten atat cât ești dispus să le mângâi orgoliile, când nu, devii un nepriceput, un inadaptat, un incapabil… Unora le displaci doar pentru simplul fapt că nu le încapi în inimă. Fără vreun motiv anume îți pun în palme buchete de spini, te îmbracă în haine rupte și te trimit prin pietre desculț… Pe acești oameni n-o sa-i vezi niciodată făcându-și procese de conștiință. Sunt cei mai nevinovați, cei mai corecți și punct. Oglinda în care se privesc e ruginită și spartă. Însă vopsesc crăpăturile și se fac că nu le văd. Se mint. Se hrănesc cu defăimare și minciuni! Pe Dumnezeul meu l-au gonit la piață!

Oameni buni, dați-vă jos noroiul de pe suflet! Atârnă mult și întunecă! Schimbați-vă și oglinda! E plină de cioburi și deformează! Chemați-L pe Dumnezeu înapoi! Fără El zădărniciți în toate si sunteți Nimic!

7 gânduri despre „Unora…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s