Crăciunul copilăriei mele

24 decembrie 1990 și ceva. Afară șuiera Crivățul iernii. Pe geamul din sufragerie se prelingeau haotic fulgi de zăpadă amestecați cu gânduri și visuri. Ale mele, ale surorii mele și probabil, ale tuturor. Stăteam cuminte, rezemată de un perete și le urmăream traseul cu privirea până se auzea deschizându-se ușa de la intrare a casei. Cu șuba pe el ninsă, cu fața și degetele încleștate … Continuă să citești Crăciunul copilăriei mele

Îți mulțumesc, 2019!

2019, mai ai puțin! Când trag linie și-i văd pe țoți din familia mea pe lângă mine, întregi și sănătoși, nu pot să spun decât că ai fost minunat! Îți mulțumesc pentru că nu mi-ai ciopârțit sufletul luând cu tine vreun om drag! Îți mulțumesc pentru piciorușele care au gonit prin casa mea și pentru glasurile cristaline ale copiilor mei! Prea multă liniște m-ar fi … Continuă să citești Îți mulțumesc, 2019!

Mi-am strâns genunchii…

Mi-am strâns genunchii la marginea lumii. Și m-am lăsat încet la pământ. Cu ochii închiși l-am mângâiat. L-am mirosit. Mirosea a oameni. A oameni goi de cer și soare, de lună și stele. Mi-am rezemat pleoapele de umărul timpului. Dădea s-alunece, hoțomanul… -Stai, timpule! -De ce fugi ?! -De ce te-mbraci în grabă cu speranțele mele? -Îndură-te și mai lasă-mi din ele… Ce vis hoinar … Continuă să citești Mi-am strâns genunchii…

Iubirea nu bate la ușă(fragment)

-Alo, Luna? Dați-mi-o pe ea, vă rog! – Cine este? N-o cunosc! Cum arată, domnule? l-am întrebat râzând… -Are soarele în păr , iar în ochi frunze verzi. Și-n suflet un început de toamnă. -Ah, deci e frumoasă!? -Cea mai frumoasă! Și-am izbucnit amândoi în râs… – Știi, acum!… -Ți-am zis! Ești Luna de pe cerul meu și fără tine nu există noapte! Și-s foarte … Continuă să citești Iubirea nu bate la ușă(fragment)

De vorbă cu tata…

Tata mă aștepta. Stătea pe pat cu o lumina în privire specifică unui părinte care nădăjduiește în iubirea copilului său. M-am aplecat și i-am sărutat fruntea caldă. -Ce faci, Eroule?  -Eh, nimic, tată!  – Fleacuri! -De-ale vieții! Cine, oare, nu știe că într-o zi, viața ne va face cu mâna luându-și “simpaticul” La revedere? Toți știm! Dar ne place așa să zădărnicim în uitare… Mai … Continuă să citești De vorbă cu tata…

Scrisul…

Scrisul nu-i un musafir care-ți bate la ușă din când în când și pe care îl servești cu o cafea când vrei tu… Nu-ți vine azi, și-ți pleacă mâine. Se-naște odată cu tine. Respiră prin nările tale. Și-ți curge prin vene șoptindu-ți în timpane mii de cuvinte… Unele-ți vin rostogol, altele pășesc încet, una câte una… Îți vâjâie în cap ca un vânt de toamnă … Continuă să citești Scrisul…