Iubirea nu bate la ușă

Te-am prins de mână din clipa în care mi-ai pus tot cerul în inimă. Atât de tare te-am strâns încât parcă toate degetele mele se-ncleștase într-ale tale. Și oricât m-aș fi tras, nu s-ar fi desprins. Parcă și pașii nostri mergeau în același timp. Nicicând n-aș fi simțit vreun ciob pregătit să-mi perforeze tălpile goale… Nicicând n-aș fi simțit vreo piatră fugară, gata sa-mi șterpelească degetele subțiri… Nicicând. Pentru că iubirea te încalță cu pantofi de rouă și-ti pune în dreptul brațelor aripi. Te saltă golită de tine și te umple de el, până amorțești de speranțe, de visuri…

Odată ne-am așezat amândoi pe-o margine de drum. Căzusem și-mi julisem genunchiul drept. Grijuliu, m-ai privit îndelung și-ai scos din buzunarul stâng al hainei o batistă în care băltea iubirea. Ai rulat-o încet și m-ai bandajat.

– Te mai doare?

– Când sunt cu tine nimic nu mai doare…

Ai zâmbit larg si mi-ai sărutat fruntea asudată. Apoi m-ai tras de mâini și m-ai ridicat în brațele tale. Pe drum mi-ai spus povești pe care nu le mai auzisem niciodată. De mult timp nu mai râsesem în hohote…M-ai ținut în brațe pâna când soarele a obosit să ne privească și a trimis noaptea peste noi. N-a știut că în cerul meu, tu mi-ai pus petale din el. Iar noaptea s-a grăbit în zadar…

6 gânduri despre “Iubirea nu bate la ușă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s