Iubirea nu bate la ușă(fragment)

– Deschide ochii! Vezi?! E lună plină! striga bucuros la mine dupa ce mi-a aruncat în iarbă banderola cu care-mi acoperise, nu de mult, pleoapele. Și, într-adevăr, deasupra mea, pe cerul întins de-un senin aparte , zburdau mii de stele, în mijlocul cărora, luna, niciodată parcă nu strălucea atât de frumos… Apoi s-a așezat în genunchi și mi-a tras ușor palma stângă în palma lui … Continuă să citești Iubirea nu bate la ușă(fragment)

Amintire…

Anul 2002, vineri, ora 14.00. Afară, zi toridă de vară. Doar ce apucasem să-mi ocup un loc în autobuzul care mă ducea la bunici. Scăpasem de o săptămână de școală încărcată… De comentarii și integrale… Ufff, ce bucurie! Mă făcusem comodă și priveam pe geam. Abia așteptam să-l văd pe bunicul la poartă cum mă ia de gât și-mi spune: Valuș, ai venit la moșu’? … Continuă să citești Amintire…

Dacă timpul…

Dacă timpul mi-ar da o pagină, aș scrie pe ea tot ce n-am trăit… Dacă timpul mi-ar da ochii lui, m-aș întoarce în trecut și-aș privi în fiecare secundă… Dacă timpul mi-ar da brațele lui, le-aș întide și-aș cuprinde fiecare clipă… Dacă timpul mi-ar da haina lui, aș pune-o într-un cufăr. Și-aș scoate-o doar atunci când vântul m-ar năpusti și-ar apăsa aprig peste rănile mele… … Continuă să citești Dacă timpul…

Mulțumesc!

Știi, auzisem că îți dădeai coate, spunându-le tuturor că n-am să pot… Auzisem că mă diagnosticai pe unde aveai ocazia, cu incapacitate și neputință… Auzisem… însă, am tăcut. Cum tac pietrele în bătaia ploii… De fiecare dată, te-am privit fix, în ochii tăi mărunți, la fel ca înainte. Adeseori îmi schițai un zâmbet sub care mijeau spinii… Iar eu, căutam mereu să-i acopăr cu crini … Continuă să citești Mulțumesc!

Am alergat…

Am alergat de multe ori să plantez semințe de flori în soluri aride și pline de bolovani. Uneori au lăstărit, alteori au stat acolo în adânc, ascunzându-se de lumina Soarelui. Nu m-am supărat niciodată pe ele. Știam de la început că pâmântul nu era chiar așa de bun… Am mizat întotdeauna pe iubire. Știam că presărând-o la rădăcini, pământul devine fertil, iar tulpinile lor se … Continuă să citești Am alergat…

Pe strada Speranței…

O seara de vineri. Ora 20:30, București, aproape de strada Speranței. Afară, ceață densă și frig. Foarte frig. Ici-colo, în lumina farurilor de la mașini se întrezărea instalarea unei burnițe relativ liniștite. Mergeam spre locul în care aveam cazare. Cu capul acoperit de gluga gecii, abia dacă mai puteam să mă întorc în lateral să mai văd câte ceva… Nu-mi place frigul. Și pe cât … Continuă să citești Pe strada Speranței…