Abia acum…

Abia acum Îl căutăm pe Dumnezeu…Abia acum ochii nostri ni s-au deschis în suflet…Unde am fost până acum?Prin ce amurguri ne-am rătăcit nemaivăzând apusul, cerul înstelat și brațele copacilor?Prin ce răsărituri am ațipit nemaiauzind ciripitul păsărilor și foșnetul frunzelor?Prin ce castele de lut ne-am ascuns de ochii aurii ai Soarelui?Prin ce zăpezi am spulberat râsetele copiilor?Prin ce grămezi de timp ne-am vârât sentimentele și visurile? … Continuă să citești Abia acum…

Nici nu știu…

Nici nu știu dacă să mai mă uit la știri. Deși, din păcate, asta e realitatea. Exagerată sau nu. Parcă suntem cu toții pe vaporul Titanic și trăim scena aceea în care acesta se izbește de aisberg, oamenii sunt speriați, dar formația de pe navă cântă… Știu, sună grotesc ce spun , dar vă mărturisesc sincer că asta am simțit în momentul în care prezentatoarea … Continuă să citești Nici nu știu…

Așteptăm…

Sfârșit de martie, anul 2020. Azi-noapte a nins. Ici-colo se zăresc rătăciți câțiva fulgi de zăpadă. E frig. Copacii tremură. Vântul parcă țipă la noi. Nici Cerul nu-i prea liniștit. Când e bleu, când e gri, în funcție de cum își deschide Soarele ochii… Pământul e sticlos și rece. Ca și cum lacrimile i-au înghețat pe obrajii palizi… Noi stăm în casă. Speriați. Înveliți până-n … Continuă să citești Așteptăm…

Dacă ar fi s-o iau de la capăt

Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș merge pe aceeași cărare. Și nu m-aș mai opri în loc la fiecare bolovan ivit sub talpa mea. L-aș sfărâma încet cu călcâiul și-aș continua… Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș pune pe sufletul meu o haină. Impermeabilă și foarte groasă. Îmbrăcat bine, nu s-ar mai uda și nici înfrigura din cauza atâtor … Continuă să citești Dacă ar fi s-o iau de la capăt

Când…

Când strigi în gura mare că ai făcut un bine unui om, să știi că n-ai făcut. Strigătul tău este de fapt un strigăt de atenție. Cauți să te lauzi, arătând lumii cât de prețios și însemnat ești tu. Află că nu ești. Binele se face-n liniște. Nu se țipă, nu se face auzit. E de-ajuns să-l știe Bunul Dumnezeu. Când zbieri cât te ține … Continuă să citești Când…

E liniște

E liniște acum. O liniște care ne așază pe-un scaun înalt, în inima noastră. Și ne saltă privirea spre Cer. Nu demult călcam pe-un pământ de gheață, iar în picioare purtam patine. Ne strecuram cât mai repede pe lângă tot. Pe lângă cei dragi, pe lângă propria viață… Adeseori înfășuram clipele într-o pătură pe care o azvârleam într-un colț. Schițam în grabă un zâmbet și … Continuă să citești E liniște