Eu sunt un OM

Și dacă n-ai înțeles până acum cine sunt eu, îți explic imediat: sunt un OM. Da, O și M– două litere. O e Răsăritul și M este Apusul. Eu sunt distanța dintre Răsărit și Apus. Sau aș mai putea fi un Oarecare Miracol. Al lumii… Știu! O să mă contrazici, și-o să-mi spui că miracolele nu sunt “oarecare”. Că ele vin să surprindă viața… Într-adevăr, … Continuă să citești Eu sunt un OM

Vreau să țipi, timpule!

Câteodată, îmi așezam bărbia în palme și cu ochii pierduți în gol, te ocăram, timpule! Da, te ocăram!Știi de ce? Eram mereu nemulțumită că nu-ți aud zgomotul făcut de tocurile ascuțite de la pantofi. Treceai mereu prin fața casei mele fără ca să te faci auzit. Aflam abia atunci când deschideam odaia din suflet și zăream urmele tale înfipte adânc în pragul de pământ din … Continuă să citești Vreau să țipi, timpule!

Fluturele albastru…

Știi, Cerule?Într-o zi, am cunoscut un fluture albastru. S-a așezat pe crinul meu alb, în grădina din inima mea. Mi-era teamă să mă apropii. Știam că fluturii șoptesc florilor culori și-apoi zboară… Prin urmare, m-am oprit. Am tăcut cum tac frunzele într-o adierea ușoară a vântului de vară…A doua zi, am coborât din nou în grădină. Era iar. În același loc. Îl priveam la fel … Continuă să citești Fluturele albastru…

Abia acum…

Abia acum Îl căutăm pe Dumnezeu…Abia acum ochii nostri ni s-au deschis în suflet…Unde am fost până acum?Prin ce amurguri ne-am rătăcit nemaivăzând apusul, cerul înstelat și brațele copacilor?Prin ce răsărituri am ațipit nemaiauzind ciripitul păsărilor și foșnetul frunzelor?Prin ce castele de lut ne-am ascuns de ochii aurii ai Soarelui?Prin ce zăpezi am spulberat râsetele copiilor?Prin ce grămezi de timp ne-am vârât sentimentele și visurile? … Continuă să citești Abia acum…

Nici nu știu…

Nici nu știu dacă să mai mă uit la știri. Deși, din păcate, asta e realitatea. Exagerată sau nu. Parcă suntem cu toții pe vaporul Titanic și trăim scena aceea în care acesta se izbește de aisberg, oamenii sunt speriați, dar formația de pe navă cântă… Știu, sună grotesc ce spun , dar vă mărturisesc sincer că asta am simțit în momentul în care prezentatoarea … Continuă să citești Nici nu știu…

Așteptăm…

Sfârșit de martie, anul 2020. Azi-noapte a nins. Ici-colo se zăresc rătăciți câțiva fulgi de zăpadă. E frig. Copacii tremură. Vântul parcă țipă la noi. Nici Cerul nu-i prea liniștit. Când e bleu, când e gri, în funcție de cum își deschide Soarele ochii… Pământul e sticlos și rece. Ca și cum lacrimile i-au înghețat pe obrajii palizi… Noi stăm în casă. Speriați. Înveliți până-n … Continuă să citești Așteptăm…